...

Mi-am tesut in jurul meu o panza... Am prins in ea toate sperantele, visele, asteptarile, bataile de inima, zambetele, ochii, mirosul, gustul tau si m-am infasurat in ea... ca intr-un cocon.
Acum astept prima raza de lumina sa pot iesi, sa pot vedea, sa pot simti.

Chopin- Nocturna in Si minor

Prima data cand ni s-au amestecat gusturile...gustul nostru intai pe buze, apoi in vene, in inima , in pori, in unghii, in toata fiinta mea... de-atunci am stiut.
Pe acorduri de Chopin toate imi sunt mai clare acum si stiu ca totul e asa cum trebuie sa fie: toate aici inauntrul meu.
Poate e doar vina acordurilor de pian din Si minor, dar ele stiu: orice cuvant are azi mai multa tacere in miezul sau decat va avea vreodata.
Poate ca e de vina primavara, dar ea nu stie ca o sa plece si ea in curand.
Sau poate e ploaia, fiindca mi-a zambit dupa mult timp. Da..ploaia e.. ploaia asta care imi spala gandurile, care ne stie pe-amandoi, care ne urmareste toti pasii, care ma mangaie, care ma picura pe case, pe blocuri, pe copaci... care ma picura in toate zarile, in toti indragostitii, pe toate bancile, pe toate ferestrele, pe toate visele, pe toate singuratatile.
Poate mi-ai simtit caderea pe piele..azi.

nuanta lor

Privind spre fereastra, lumina portocalie e singurul mod prin care lumea ajunge la mine. Un fir atat de mic incat as putea sa il cuprind intr-o singura mana. Il privesc cu curiozitate, cu blandete. E atat de fragil, nu ar putea sa treaca de zidul din jurul meu. Si totusi cu perseverenta, el incearca.

Ma ascund in spatele unei coli goale si incerc sa citesc in ea povestea... povestea ta, a mea, a noastra. Gandurile mele cos in jurul ei tot ceea ce a fost, tot ceea ce ar trebuie sa fie, tot ceea ce este. O pata portocalie pe hartie ma aduce inapoi. A ajuns la mine...
Acum nu pot decat sa o primesc.

1 aprilie-pacaleli

Azi e ziua pacalelii. Nu ma pricep la pacaleli, dar voi incerca, cu curaj, o pacaleala mare....voi incerca sa-mi pacalesc inima. Voi reface drumuri, le voi inlocui pe cele vechi cu cele noi: zambetele vor fi copaci infloriti, mainile noastre unite niste porumbei, imbratisarile- vant, iar tacerea o voi preschimba in tril de vrabiute. Acum ar trebui sa fie bine, sa imi fie bine. ar trebui..

e atata lumina

Azi am aflat prietenia intr-o tigara primita. "Pot sa iau o tigara?", "Te rog, pentru asta le-am adus, pareai ca ai nevoie!" am ras, dar stiam ca asa e. Si ea stia. Sa imparti, sa primesti cu zambetul pe buze, sa te daruiesti pe tine fara frica- asta este prietenie. Si am prieteni. Nu stiu daca timpul imi va demonstra acest lucru, dar am renuntat candva sa privesc intr-acolo.

In intunericul din jurul meu, sunt cateva lumini. Lumini pentru care merita sa lupt. Lumini care fac in mine lumina. Lumini care se pot transforma in orice: intr-un suras, intr-un cal zburator, in covorul fermecat, intr-un bob de fasole vrajita sau in lampa lui Aladin. Lumina e in prietenii mei, in fetita de pe strada care isi trage bunicul de maneca sa ii dea bomboane, in copacul care imi zambeste, in cerul cu nori, in vantul care a stiut sa imi usuce ochii azi sa nu plang, in porumbelul care se infoia dupa o coaja de paine. Luminile astea pot sa imi dea aripi cand am nevoie! una din luminile acelea, poate chiar cea mai luminoasa, esti tu.
Azi am simtit din nou: nu am nevoie de nimeni ca sa merg mai departe, dar viata mea ar fi mult mai trista si saraca daca nu as vedea din cand in cand o lumina. Vreau lumina.
" E atata lumina!.."

Icecream for my soul

Uneori, zambetul unei persoane dragi, o plimbare in parc si o inghetata la sfarsit de martie pot face cat o mie de imbratisari si o mie de cuvinte. Pot aduce iar surasul pe buze si ochii care stiu sa zambeasca. Uneori doar de atat e nevoie.
Inca rezoneaza toate acestea in mine, asta inseamna ca inca sunt eu, iar tristetea nu m-a coplesit. Si in fond, de ce as lasa-o sa ma prinda in mrejele ei?
E primavara afara si vreau sa o primesc si in suflet. Am primit-o azi, cu toate ca stiu ca nu cu toata inima mea. Dar incet, incet o sa ma cuprinda toata si o sa fie bine, pentru ca tot timpul este bine.

PS:incercati inghetata cu caramel de la Mega Image!

Printi si Feti-Frumosi

De cand eram mica am visat la o iubire ca in povesti. Da, si acum visez, chiar daca imi spun si iti spun ca nu exista El si Ea sau ca acea persoana va veni, dar trebuie sa faci multe compromisuri si chiar si atunci cand rad in sinea mea de visele adolescentine ale unora din prietenele mele. Uneori imi pierd speranta, imi pierd rabdarea, uit sa visez. Am uitat sa visez, sa ma imbujorez, sa ma pierd intr-o privire, sa cred cu naivitate.. asta..asta cred ca s-a intamplat intre timp! Si nu in ultimul rand, am uitat sa plang. Am uitat cum sa plang. Cateodata, din ochi imi curg picaturi amare, rar, periodic ca minutarul unui ceas care iti face in ciuda ca trece timpul... si totusi sufletul nu imi plange. El se tanguie, ii e dor, se zbuciuma dar nu lasa sa treaca nimic catre exterior.
Tu ar fi trebuit sa fii cavalerul meu pe un cal alb. Dar si tu uiti. Uiti ca noi presupune doua persoane, presupune sa impartim si zambete si liniste, dar si dor, tristete, suferinta. Ai uitat ca atunci cand tu te zbati si te tulburi si nu ma lasi sa-ti fiu aproape sa iti potolesc setea si sa iti racoresc fruntea de ganduri negre, pe mine ma frange in bucati si ma duce acolo unde nu e nimeni si nu poate ajunge nimeni, nici macar tu, nici macar surasul tau. Nici macar eu.
As vrea sa te pot sa te fac sa vezi prin ochii mei, sa simti cum primavara infloreste in mine de fiecare data cand imi zambesti, as vrea sa imi stii toate zambetele si in special cel care il am doar pentru tine, as vrea sa stii cum soarele poate sa rasara din mana ta si cum ochii tai pot alunga norii, la fel cum respiratia ta poate sa fie cel mai frumos cant. As vrea..
Dar tu nu stii si poate nu vei stii niciodata. Visez sa adormim zambind cu inima cat noi. noi...

studenta in sesiune...

Da, sunt studenta la medicina..si sunt aproape in sesiune!
Ca tot studentul in sesiune teoretic ar trebui sa stau in casa, sa dorm destul cat sa am un tonus psihic bun, sa invat, sa fac pauze scurte si , eventual, sa consum diverse energizante.
Bineinteles, stau acasa(uneori chiar la mine acasa), dorm cand apuc, invat cand am chef si fac pauze mai mult sau mai putin scurte si beau cafea ca pe apa..are gust mai bun!Pe langa aceste indeletniciri tipice mai am si altele...Ma uit la filme, dar ca sa nu ma simt vinovata ma uit la seriale, episoadele dureaza mai putin decat un film, dar eu ma uit la cate 2 episoade..dar ma pierd in detalii! Continuand, ies in oras si ca sa nu cred ca fac un lucru rau spun ca este pauza de la invatat; vorbesc la telefon, bineinteles doar in scopul de a ma destresa; injur materiile si profesorii care o predau si stau la barfa cu colegii despre asta; fac planuri pentru ce o sa fac dupa sesiune; citesc reviste cu evenimente la care nu o sa am timp sa ajung..probabil mai sunt si altele dar nu are sens sa ma lungesc prea mult cu ceea ce vreau sa spun, doar sunt in sesiune!:-p
Am uitat sa spun ca..e PRIMA mea sesiune!nu stiu ce relevanta are asta, recunosc ca am oaresce emotii dar asta nu ma impiedica sa rad in sinea mea de colegii mei care se poarta de parca vine sfarsitul pamantului si tremura inainte de examene, de parca au vazut-o pe bunica iesita din mormant!Probabil si eu o sa tremur un pic, doar sunt om, la examenul la anatomie!Fac cu mon senior Lupu, un profesor foarte respectat, dar care te face sa te simti ca un miel in fata..lupului!!!
Nu stiu ce fac altii in sesiune si cum se simt, dar mie nu imi place!Stiu ca nu e mare lucru, dar nu gasesc o motivatie prea buna sa invat!Si tot caut motivatia aia, ba pe mess, ba la un film, la un pahar de vorba si nu o gasesc!!
Well..ma duc sa contemplez biofizica si poate cu putin noroc sa si invat ceva!