greseli

Gresesc mereu!

Gresesc... gresesc de cand imi pun pantofii dimineata pana cand imi arunc tarziu in noapte capul pe perna.
... cand pe strada uit sa zambesc la copaci si la soare.
... cand uit ca totul moare.
... cand trece ziua fara sa ii spun unei persoane dragi cat de minunata e.
... cand cred ca ai ramas la fel.
... cand cred ca vei intelege.
... cand el si tu imi dansati sarba pe dorsum sellae pana cand epuizata, ma arunc in alta munca pana imi umplu capul.
... cand nu iti spun cat imi e de greu.
... si cand iti spun, si stiu ca te doare, si te las sa ma dobori ca de fiecare data.

Intinsa in pat, tavanul ma priveste de ceva vreme... A tras cu ochiul chiar atunci cand eu credeam ca sunt singura cu gandurile mele. El cunoaste toate framantarile , desi, uneori fug chiar si de el.

Plec lunatica pe strada si ma ascund in multimea in du-te vino. Aici nu ma ajunge. El stie ca trebuie sa iubesc toate culorile, toate florile, toti oamenii sa pot sa simt ca traiesc, si nici atunci nu e de-ajuns.

Imi lipsesc toate acele lucruri care ma faceau candva sa simt ca pulseaza in mine viata ... acele zambete, acele nopti, acele vise.

Sunt obosita si as vrea sa am pentru ce sa lupt. Si as mai vrea, daca se poate, sa imi primesc toata diminetile cu gust de cafea cu vanilie pierdute.

o bucla in timp

Inchid si deschid ochii, imaginile se succed intr-un ritm alert. Fetele, sunetele, lumina, tavanul, toate sunt angrenate intr-un du-te vino ametitor. Tavanul pare sa se apropie, picioarele-mi sunt grele, in galagia din jurul meu imi aud, imi simt respiratia, mi se inchid ochii... Incerc sa imi scutur capul sa ma trezesc, dar nu imi raspunde.

Apoi un strigat, imi aud numele. "Sunt aici!" as vrea sa le spun dar nu pot sa articulez cuvinte. Imi simt sangele pulsand in artere. Podeaua e rece, mi-e frig si simt doua maini calde pe umeri. Pleoapele se deschid ca dupa un somn greu. E prea multa lumina in jur...