amintiri II

Mi-ai deschis usa si in timp ce ieseam din casa, tu ai plecat din viata mea. Asa cum fac toate persoanele care se muta definitiv, ai luat tot ce stransesei si ai pornit pe un alt drum. Ti-am zambit, imi aduc aminte privirea ta din clipa de dinainte si amarul sarutului fugar aruncat in graba ca si cum ne vom regasi in acelasi loc peste putina vreme.

Era soare in ziua aia. Ciudat e cum timpul ti-a descompus amintirea si azi nu pot sa te mai vad cu ochii mintii, esti imprastiat in toate colturile gandurilor mele.

Ai plecat nu doar de la mine, ai plecat din toate lucrurile care erau pentru ca noi eram. Ai plecat din vis, ai plecat din planuri. Ai plecat din linistea din camera, din noptile albe, din cantecul care magnetic ne facea sa zambim si ne strangea mai tare imbratisarea.

Nu intelege gresit, nu sufar ca te-am pierdut, ci imi pare rau ca nu am stiut sa ne descoperim unul pe altul la miile de cotituri ale povestii pe care am scris-o impreuna.

tu si zapada

Zapada asta seamana cu tine. Ma trezesc cu ea la geam, atunci cand eram instalata atat de bine in comfortabilul meu fotoliu. Si surpriza face ca ea sa fi fost de ceva vreme acolo, urmarindu-mi miscarile indolente, cum imi sorb ceaiul, cum ma supar pe cartea din bratele mele. Recunosc ca nu o asteptam. Dar e binevenita, din nou! ultima oara m-a surprins cand ieseam din casa si mi-a umplut parul de fulgi albi, jucausi.

Zapada asta seamana cu tine. Ma face sa ma gandesc la liniste, la nopti lungi de iarna. Ma face sa vreau sa o cuprind si nu stiu cum, de teama sa nu ii topesc amintirea.

Zapada asta seamana prea tare cu tine. E asa rece, dar calda inauntrul meu. E cumplita cand ma prinde in vijelie, dar miroase atat de mult a acasa. Ma face sa zambesc larg, sa-mi ridic si mai sus pe ochi salul, sa imi inchipui ca sunt copil si sa stiu ca nu se va intampla nimic rau daca voi fi.

...Si mai ales, se topeste mereu sub primele raze de soare.

alb

Nu voi uita ce nu trebuie uitat, poate. Asa cum poate vor mai ingadui norii un pic de bucurie pe fetele celor care se uita cu speranta spre cer si vor mai scutura putina zapada.

Sa ii teasa orasului mohorat un pulover alb, sa nu mai para drumul pana la tine atat de gri. Si sa il tina asa..alb, in asteptare.

Pana cand va ploua iar cu alb..albul florilor de prun, de iasomie, de cais.

Nu te teme de alb, de albul noptii, de albul zilelor care nu vor mai veni, de albul din urma ta... Primavara va veni curand!

a venit

Ma uit in calendar si vad cifre, luni, dar nu pot reda nici pe departe ce a insemnat anul trecut. A fost un an. Mai bun, mai rau, prea putin mai conteaza acum.

A fost un an de plecari si reveniri, un an cu lumina si bucurii si cu multe emotii de toate felurile. Important e ca unele lucruri si unele persoane au trecut cel mai greu test poate, testul timpului.

Mergem si anul acesta inainte si incercam sa nu uitam ce cale vrem sa urmam.

Esti binevenit noule an cu orice fel de surprize, bune sau rele, vii!