un an nou?un an nou!

Sunt zile in care nu trebuie sa am un motiv anume sa fiu fericita.

Totul ma bucura: zapada de pe pomi, cainele din fata blocului, o cana dintr-un supermarker, o regasire muzicala!

Ciudat cum, trece un an si simtim nevoia sa facem scadenta, sa punem in balanta ce a fost, ce avem si ce va fi. Asa ca iata: trecand prin memorie anul care a trecut imi dau seama ca intr-un fel sau altul, dupa ce m-am pierdut si m-am regasit de mai multe ori, am ajuns la mine. Si nu mai plec!

Anul acesta vreau sa invat si pentru asta am deschis bine ochii, mi-am pregatit indelung zambetul si am facut primii pasi, oriunde m-ar duce, nu mi-e teama. Abia acum a inceput si pentre mine 2011- cu orice surprize ar aduce!

Am cateva planuri ambitioase, recunosc, dar ambele ganduri- sa le indeplinesc sau nu- ma fac sa zambesc!

Sa avem un an frumos!

scurt tratat despre lupta

Sa lupti pentru o persoana- sa lupti sa o apropii, sa o pastrezi sau sa o readuci in viata ta- mi-ar placea mult sa povestim despre asta.
Sa lupti pentru acea persoana inseamna sa lupti si cu tine, sa iti recunosti limitele, sa iti vezi neputintele.

Trebuie sa stii cand sa lupti pentru o persoana - "mai bine mai tarziu decat niciodata"- cine a spus asta nu a avut inima franta. Uneori suntem prinsi atat de mult in propria realitate incat nu vedem semnele dinaintea unei rupturi: un zambet trist, o imbratisare de la mile distanta, o privire ingrijorata, dar ele sunt acolo mereu.

Trebuie sa stii cu ce te lupti pentru o persoana... sunt frici, sunt demoni si ingeri, sunt fantome din trecut, sunt rani care dor si trebuie sa te astepti sa gasesti deopotriva comori si desert in sufletul de langa tine.

Trebuie sa stii pentru ce te lupti - uneori vrei atat de mult sa pastrezi o lumina pe care crezi ca ai vazut-o , incat ai fi in stare sa negi umbrele de peste tot.

si poate cel mai greu...trebuie sa stii cand sa renunti. si intrebarea ramane dupa atata timp: Cand renunti la lupta?

reflectiile unui calator

Atunci cand calatoresti lasi in urma nu doar locul de unde ai plecat, ci si oglinda ta si, cu fiecare pas, te indepartezi si incepi sa vezi mai multe in ea.

Atat timp cat hoinaresti simti ca nimic nu poate merge rau, nimic nu te poate rani. Oameni, multi oameni in calea ta. Te opresti, privesti, zambesti sau plangi cu ei si pleci mai departe.

Atunci cand calatoresti esti doar tu si drumul: drumul acesta care te cunoaste de o viata, care iti primeste prietenos fiecare pas... Drumul nu te judeca, nu te uita si nu pleaca. Drumul nu are toane, te asteapta de fiecare data cuminte acolo unde l-ai lasat. Drumul stie sa iti asculte cel mai bine temerile, caderile, fricile. Drumul e acasa. E DRUMUL tau.


........................................................................................

cuvinte scrise pe un servetel, departe de casa, cand drumul imi era cel mai bun prieten.

atunci cand nu vine

mai intai a fost asteptarea... o asteptare lunga, gri, cu mare linistita, cu fulgi pe care nu ii poti prinde... cam asa cum isi asteptau si familiile tatii plecati pe mare. "Oare azi il voi vedea?...nu...poate maine, maine va veni..."

il vezi peste tot, in orice multime, in orice trecator si inima ta incepe sa bata cu putere, alergi spre el... dar nu e.

apoi a fost o liniste atat de adanca incat parca ii auzeai vocea la fiecare colt de strada. te intorci brusc, stii ca l-ai auzit langa tine, dar nu e. iar ti-a scapat printre degete?

nu l-ai gasit. si e intuneric acum. iti intinzi mainile, il vei gasi, chipul i-l stiai pe de rost. e in fata ta? gura, nasul, fruntea.. ii saruti tamplele, au acelasi gust, chiar si pielea se infioara la fel.

dar ochii? privirea lui...nu o mai poti ajunge.