miercuri, 13 noiembrie 2013

tort de ciocolata cu bune intentii

"Drumul spre iad e pavat cu bune intentii".

Aseara, in drum spre metrou, m-a oprit un mieunat firav. Se auzea dintr-un copac de pe marginea drumului si era o pisicuta neagra ca taciunele care se uita cu ochi speriati catre noi. "Ii e frica sa se de jos din copac." "Si dupa ce o dai jos din copac, ce faci cu ea?". Avea dreptate, ce puteam sa fac cu ea? Stateam langa trunchiul de copac si o priveam cum mieuna. "Nu putem sa o lasam acolo, nu se poate da jos." Cocotat pe gardul care ne proteja de strada plina de masini, a intins mainile dupa ea. A inceput sa prinda curaj si, plangand, incerca sa se indrepte catre mainile care pareau sa aduca alinarea. I-a prins corpul mic intr-o mana si mi-a dat-o in brate, era atat de speriata! ii simteam inima batandu-mi in palma, apoi, dupa cateva secunde,  a inceput sa toarca. "Crezi ca esti in sigurantaa", m-am gandit, "nici macar nu stiu daca iti fac un bine sau nu". Am dus-o pe o straduta laterala, i-am dat de mancare si uitandu-ma la ea, stiam ca trebuie sa plec. Cu un nod in gat, m-am intors si am plecat, m-am mai uitat o data in urma, nu venea. 
Simteam ca imi intorc spatele intregii omeniri.
Cine stie daca a trait pana dimineata? Eu cu siguranta, nu stiu.

M-a facut sa ma gandesc la toti cei pe langa care trec si de care nu dau doi bani. Copii abuzati, cersetori, probleme de pe alte continente, atat de indepartate de noi, incat.. de ce ne-ar pasa? Suntem josnici ca specie. Avem o minte atat de ingusta si orizonturi atat de limitate pentru lucruri care nu ne privesc.
Pisicuta aia a intins o coarda sensibila cu mieunatul ei, dar daca nu ar fi plans, as fi trecut pe strada pur si simplu si nici nu as fi bagat-o in seama, cel mai probabil.
Nu e vorba de atitudini, e vorba de comportament, de ceea ce face fiecare dintre noi pentru ceva un pic mai mare decat bula realitatii noastre. In mod declarativ, toti putem fi buni si frumosi si viteji si ...oricum mai aparem in reveriile noastre. Pusi in fata situatiei, insa, s-ar putea sa ne dam seama ca suntem departe de ceea ce "atitudinea" noastra o arata. 
Cand se intampla asta, ne dam circumstante atenuante de cele mai multe ori - "astrele nu au fost de partea noastra". Dar, adevarul e ca, dincolo de cuvintele noastre pompoase, se ascunde lasitate. 
O lasitate cu care trebuie sa traim in fiecare zi si pe care o putem accepta sau nu. 
Doar declarativ sau prin fapte?