"Tatal meu era alcoolic, de-aceea am ajuns sa beau si eu acum."
"Mama mea nu m-a apreciat si nu m-a sprijinit niciodata, de aceea am o stima de sine scazuta."
"Parintii mei se certau tot timpul, de aceea nu stiu cum sa functionez intr-o relatie."
"Fostul meu prieten a distrus tot ceea ce era romantic in mine."
"Cand eram mic eram mai...grasun. Toti copiii se luau de mine, iar ca sa ma apar eram rautacios si eu cu ei. Mai rautacios."
"Conditiile socio-economice nu ma lasa sa imi urmez visul de a fi cantareata."
"Am crescut la tara..."
"Am avut o educatoare abuziva..."
"Sora mea...."
Cat de usor este sa fii victima? Sa fii rezultatul unor circumstante in care tu nu ai avut de ales?
E foarte usor sa dai vina pe altii pentru felul in care ai ajuns, pentru problemele din viata ta, pentru toate insatisfactiile si fricile tale. Poate cel mai usor de culpabilizat sunt parintii. Asa cum si lor le e usor sa dea vina pe parintii lor...Poate bunica era abuziva cu copiii ei, poate strabunicul era alcoolic. Si lucrurile pot continua asa, aruncand mingea vinei de la unul la altul pana la stramosi uitati demult si... cimpanzei.
Sau as avea o idee(de fapt nu e chiar a mea, au descoperit-o si altii inainte), am putea sa ne luam responsabilitatea pentru ceea ce suntem. Pentru ceea ce reprezinta "EU".
Uitam ca avem de ales sau, poate, alegem sa uitam.
Undeva intre lumina si intuneric s-a nascut omul. Ca o moneda cu doua fete, avem in noi si "binele" si "raul", dar tine de alegerea noastra ce dorim sa fim.
Nu demult am descoperit ca imaginea idealizata pe care o aveam despre mine nu exista. Si trasaturi pe care le imputam altora, mustrari pe care le faceam altora erau doar feluri in care alegeam sa fiu sau sa ma comport. Tindeam sa arunc vina pe ceilalti pentru partea nu atat de perfecta din mine. Relatii toxice in care ma scald, prejudecati, conceptii si idei luate de-a gata, fara sa le filtrez prin propria constiinta, valori care nu sunt ale mele, cuvinte ca "trebuie" sau "niciodata", ma fac sa imi dau seama ca de multe ori i-am lasat pe altii sa aleaga pentru mine sau am facut alegerile mai usoare.
Nu este eliberator sa stii ca in fiecare dimineata poti alege cine vrei sa fii? Stiu ca este si infricasator sa fii stapanul propriei tale vieti, sa iti asumi responsabilitatea pentru tot ceea ce tine de tine, dar nu este si al naibii de frumos sa stii ca poti fi asa cum vrei, neconditionat de altii?
