De cand eram mica(mai mica), auzeam mereu "ESTI cuminte", "ESTI rea", "ESTI indaratnica", "ESTI desteapta", "ESTI...." "ESTI..." toata lumea imi punea o eticheta, incerca sa ma incadreze intr-o cutiuta, unele negative, altele pozitive, dar toate erau acelasi lucru: o eticheta, o incercare de a ma pune intr-o cutiuta. Asa ca am crescut dupa ele, m-am ghidat dupa cele pozitive, am incercat sa ma ridic la asteptarile acelea, pe scari montate de ceilalti.
Nu foarte de mult am descoperit cat de greu atarna cuvantul "ESTI" si cat de mult difera de la o persoana la alta. Am ajuns sa fiu caracterizata ca fiind plina de viata si colorata, dar si conservatoare sau o persoana mereu binedispusa si cu zambetul pe buze la "mereu suparata", la o persoana care se impiedica prea mult in principii la o persoana care nu are principii. Atunci am devenit confuza, care "ESTI" e cel potrivit? Cine sunt EU in toti acei "esti". Sunt toti acei esti? parte? nici unul? Am descoperit ca toate sunt parte din mine, momentul in care am incetat sa ma mint am vazut multe lucruri despre mine, am fost dezamagita, foarte dezamagita. Apoi, mi-am dat seama ca doar avand o imagine cat mai clara asupra trasaturilor si limitelor mele pot incepe sa devin o versiune din ce in ce mai buna a mea.
Dupa o vreme mi-am dat seama ca si eu puneam povara lui "ESTI" asupra celorlalti. Cineva spunea ca nu poti judeca o persoana dupa o singura trasatura, e ca si cum ai judeca o melodie dupa o singura nota muzicala.
Suntem mai complecsi, mai frumosi si mai intunecati de atat pentru a putea fi descrisi de un singur cuvant. Toate in noi sunt in dinamica. Stiu, sunt unele trasaturi stabile de caracter, dar eu cred ca e ca si cum ai avea un pumn de cuburi - dar din ele poti sa construiesti orice doresti tu, atata timp cat iti cunosti piesele.
Tu ce "esti"?
