sâmbătă, 12 iunie 2010

poduri

Aproape am ajuns. Sunt aproape pe celalalt mal.

Primul pas, prima data cand am pasit pe pod a fost cel mai greu. Era atat de nesigura calea, atat de descoperita in bataia vantului si a ploii...si, totusi, iata ca azi sunt aproape pe celalalt mal.
Am vrut de atatea ori sa ma intorc, am vrut de-atatea ori sa nu fi pus piciorul pe lemnul ce urma sa fie tovaras fiecarui pas. Mi-a fost teama si m-am tinut de fiecare franghie din calea mea, tot ce parea a fi un sprijin.

Inca o data ma opresc si ma uit in urma, te caut. Poate te voi vedea, poate de data asta esti in urma mea sau macar ma privesti dojenitor de pe partea cealalta fiindca am plecat prea mult de langa tine.

Dar nu esti. Strang franghiile in palme pana cand nodurile lor se adancesc in carne. Intr-adevar, nu esti! Si poate nici nu ai fost aievea vreodata.

Tu, care ziceai sa construim poduri! iata, avem doua maluri unite de un pod ce s-a sfaramat atat de usor! Prea usor.

"all the bridges that you burn, will come back one day to haunt you..."(Tracy Chapman)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu