luni, 7 iunie 2010

indemn

Esti tacut, atat de tacut incat tacerile mi s-au lipit de buze si nu pot articula nici "Vino!". Invatasem candva sa ascult tacerile din tine, acum urechile mele refuza sa le mai auda. Vorbeste-mi sa vad cuvintele valsand intre noi!

Suntem vii azi, atat de vii ca ar trebui sa alergam pe strazi fara tinta tinandu-ne de mana, fara sa ne pese. Sa alergam pana simtim oboseala placuta din picioare si care iti spune mereu: "Simte!"

Simte!... canta!... bucura-te!... alearga!... traieste!... dar numai vino!
.........................................................................................................................
E verde afara, atat de verde ca mi-a intrat pe fereastra in camera, chiar de cum am deschis geamurile. Si am stat asa toata ziua, bucurandu-ma de verdele din jur, de verdele din mine, pana cand noaptea s-a furisat si a lasat intunericul sa ma legene pana cand pleoapele mi s-au lipit: "Noapte buna!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu