Ciudat cum poti pastra cu sfintenie atatea amintiri in tine. Unele din ele sunt globuri asezate frumos pe rafturile din carti de joc din inima ta. Le pretuiesti, sunt frumoase, sunt pure.
Din vreme in vreme le scoti la iveala si parca sunt mai minunate pe masura ce trec anii. Ele sunt cele ce iti tin de cald cand vremuri amortite bat la usa.
Sunt ale tale si nimeni nu iti poate lua asta, iti spui. Dar uneori e de-ajuns sa privesti doar o clipa prin ochii celuilalt sa vezi parerile de rau, greselile, scuzele, tacerile, adevarurile spuse pe jumatate, cuvintele irosite in promisiuni.
Si atunci iti dai seama ca ai pastrat cu sfintenie atata amar de vreme un bibelou ciobit. Si vazut in intregime parca rade had. Acum, privind atent, parca nici culorile nu sunt atat de calde, nici parfumul, nici gustul.
Si stai si te gandesti: ale cui sunt amintirile? ale tale?... ale voastre?... sau ale lui?
Din vreme in vreme le scoti la iveala si parca sunt mai minunate pe masura ce trec anii. Ele sunt cele ce iti tin de cald cand vremuri amortite bat la usa.
Sunt ale tale si nimeni nu iti poate lua asta, iti spui. Dar uneori e de-ajuns sa privesti doar o clipa prin ochii celuilalt sa vezi parerile de rau, greselile, scuzele, tacerile, adevarurile spuse pe jumatate, cuvintele irosite in promisiuni.
Si atunci iti dai seama ca ai pastrat cu sfintenie atata amar de vreme un bibelou ciobit. Si vazut in intregime parca rade had. Acum, privind atent, parca nici culorile nu sunt atat de calde, nici parfumul, nici gustul.
Si stai si te gandesti: ale cui sunt amintirile? ale tale?... ale voastre?... sau ale lui?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu