miercuri, 16 iunie 2010

pedeapsa

Trosnetul crengilor si ropotul de ploaie care bate in geam ma avertizeaza ca moleseala care ne cuprinsese va lua sfarsit.
Simteam presiunea in aer de cateva zile, imi apasa tamplele, imi pironea talpile in beton. Furtuna era in preajma, ca sabia lui Damocles atarna deasupra Bucurestiului.
Am pacatuit si zeii nemilosi ne pedepsesc. O sa ne inunde strazile, o sa sparga geamuri, o sa rupa copaci si o sa ne simtim mici inca o data. Mici si neputinciosi cum am aratat atat de des in ultima vreme ca suntem.

Cum sa iubim curat cand in jurul nostru e atata mizerie?! Poate ploaia asta sa ne spele de pacate? Poate ploaia asta sa curete ce-am gresit?

Daca da, te astept! Daca imi stii numele, vino! Nu te mai strig pe nume, tu esti doar Tu. Daca iti stii numele, uita-l! Sa fim doar noi, macar o data. Sa nu ne pese ca trecutul pandeste la fiecare colt. Sa ne prefacem ca suntem doua maluri de prapastie ce le-a adus impreuna un cutremur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu