sfarsit

Tot timpul am visat la sfarsituri frumoase: cei 2 plecati in apus de soare, zambind, impacati fiind cu ceea ce se intampla.
M-am despartit cu lacrimi de gradinita, cu umbre in suflet de liceu, cu lacrimi pe obrazii nostri, imbartisari si cu intrebari nepuse de tine... dar te-am regasit altfel, prietene drag. M-am despartit de cainile meu cu scancetele lui in urma pasilor mei prea grabiti, de copilarie cu amintiri multe si frumoase pe care stiam ca o sa le pierd incet, incet, de mare ma despart mereu cu aceleasi valuri in mintea mea, de munte cu miros de brad in par, de Bucuresti cu usurare.
Am pornit pe un drum care nu stiu si nici nu vreau sa stiu unde ma duce. E drumul meu pe care il accept asa cum am acceptat toate departarile care s-au lasat de-a lungul timpului. Acum trec mai departe, asa cum am facut mereu. Ma asteapta multe.. astept multe...

Cu un zambet senin ca in ziua aceea de aprilie, plec mai departe, blogule!
Cu bine.