cuvinte despre cuvinte

O mana de prieteni, o chitara si un perete de camin. Nu e nevoie de vorbe goale, cantecele spun totul: daca suntem fericiti, daca ne temem, daca iubim sau suntem iubiti.

Folosim prea multe cuvinte. Raman in spatele lor prea multe emotii, imagini, nelinisti decat ar putea ele cuprinde acum. Ar trebui sa existe o poarta la iesirea din suflet, ca doar emotiile pure sa prinda forma unui cuvant. Sa nu spunem ceea ce nu simtim, sa nu spunem ceea ce nu putem sau nu vrem sa facem. Fiecare cuvant ar trebui sa fie o promisiune, iar fiecare promisiune netinuta ar trebui sa atarne greu in sufletul tau pana l-ar smulge din tine.
Dar asta nu se intampla. Asa ca ne ascundem in spatele lor, fara zicem nimic de fapt.
Suntem imbracati in cuvinte. Unii si-au tesut haine de gala din ele, altii doar niste straie ponosite. In spatele lor, ramanem invariabil noi. Noaptea, singuri sau nu, ne descoperim la fel de goi ca in prima zi de viata cand nu puteam sa rostim. Trebuie sa putem sa ne descotorosim de ele cand vrem sa ne iubim atat de strans incat nici pielea sa nu ne fie scut.

In seara asta sa lasam cuvintele doar pentru poezie!