Iti pui o haina pe tine si te arunci in ploaia de afara, in intuneric. E asa cum o stiai de cand erai copil si norii te faceau sa iesi din casa si sa speri ca te va prinde de data asta ploaia plimbandu-te pe sub salcamii de pe strada si poate, cine stie, va fi si un curcubeu.
E ca atunci cand alergati tinandu-va de mana pe sub stresinile care curgeau.
Si e la fel cum o stiai cand te plimbai aiurea pe strazi cu parul ud, incercand sa iti speli amintirile de el.
Asa ca inca o data, te arunci in ploaia de afara. Asa cum isi spala pescarusii penele in apa, asa iti speli si tu toate gandurile care te napadeau. E frig, dar asta te face sa simti cum te afunzi mai mult in tine. Nu e nimeni pe strada, cu mainile in buzunare, nu stii unde mergi si nici nu vrei sa afli, esti tu, gandurile tale si peste toate, ploaia.
Maresti pasul, a inceput sa te cuprinda frigul si mainile le simti sloi. Incerci sa te relaxezi, dar simti cum se urca fiorul rece pe toata coloana si peste toate, ploaia asta care curge neincetat.
Stiai dinainte ca o sa incepi sa tremuri, dar ai continuat sa mergi. Credeai ca poti sa fugi si ca nu te va atinge de data asta. Dar un singur strop, inca unul adunat e de-ajuns sa te faca sa nu iti mai poti controla corpul. Esti tu, doar tu si tremuraturile care au inceput sa devina incontrolabile. Ai vrea sa te opresti, dar stii ca ar fi mai rau. Ai nevoie de caldura. "ce bine ar fi fost sa fi fost acum langa mine... prostul!... trebuie sa gasesc un loc cald". Cauti in jur speranta unei calduri, sa te intorci pare la mile distanta, dar trebuie sa te intorci. Te simti departe de tine, departe de orice ar putea sa iti dea caldura, ai vrea plangi, dar corpul tau nu poate.
Incerci sa te aduni, te legi de orice amintire calda, poate vei gasi una care sa te faca sa zambesti. Si peste toate ploaia.
Vezi luminile de la blocul tau. Ai reusit. Intri in scara si alergi pe scari, cheile intra atat de greu in broasca. Esti inauntru, te dezbraci si intri sub dusul fierbinte. Vaporii de apa au aburit toata baia, iti privesti pielea incretitade apa, zambesti, data viitoare vei fi pregatit pentru ploaie.
....................................................................................................
ganduri din ploaie, a trecut ceva vreme peste ele.
De ce nu spunem " e de-ajuns" si asteptam ultimul strop? stim cand va veni, dar nu vrem sa vedem, vrem sa tinem cu dintii stransi de tot ceea ce avem.
E ca atunci cand alergati tinandu-va de mana pe sub stresinile care curgeau.
Si e la fel cum o stiai cand te plimbai aiurea pe strazi cu parul ud, incercand sa iti speli amintirile de el.
Asa ca inca o data, te arunci in ploaia de afara. Asa cum isi spala pescarusii penele in apa, asa iti speli si tu toate gandurile care te napadeau. E frig, dar asta te face sa simti cum te afunzi mai mult in tine. Nu e nimeni pe strada, cu mainile in buzunare, nu stii unde mergi si nici nu vrei sa afli, esti tu, gandurile tale si peste toate, ploaia.
Maresti pasul, a inceput sa te cuprinda frigul si mainile le simti sloi. Incerci sa te relaxezi, dar simti cum se urca fiorul rece pe toata coloana si peste toate, ploaia asta care curge neincetat.
Stiai dinainte ca o sa incepi sa tremuri, dar ai continuat sa mergi. Credeai ca poti sa fugi si ca nu te va atinge de data asta. Dar un singur strop, inca unul adunat e de-ajuns sa te faca sa nu iti mai poti controla corpul. Esti tu, doar tu si tremuraturile care au inceput sa devina incontrolabile. Ai vrea sa te opresti, dar stii ca ar fi mai rau. Ai nevoie de caldura. "ce bine ar fi fost sa fi fost acum langa mine... prostul!... trebuie sa gasesc un loc cald". Cauti in jur speranta unei calduri, sa te intorci pare la mile distanta, dar trebuie sa te intorci. Te simti departe de tine, departe de orice ar putea sa iti dea caldura, ai vrea plangi, dar corpul tau nu poate.
Incerci sa te aduni, te legi de orice amintire calda, poate vei gasi una care sa te faca sa zambesti. Si peste toate ploaia.
Vezi luminile de la blocul tau. Ai reusit. Intri in scara si alergi pe scari, cheile intra atat de greu in broasca. Esti inauntru, te dezbraci si intri sub dusul fierbinte. Vaporii de apa au aburit toata baia, iti privesti pielea incretitade apa, zambesti, data viitoare vei fi pregatit pentru ploaie.
....................................................................................................
ganduri din ploaie, a trecut ceva vreme peste ele.
De ce nu spunem " e de-ajuns" si asteptam ultimul strop? stim cand va veni, dar nu vrem sa vedem, vrem sa tinem cu dintii stransi de tot ceea ce avem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu