Atunci cand calatoresti lasi in urma nu doar locul de unde ai plecat, ci si oglinda ta si, cu fiecare pas, te indepartezi si incepi sa vezi mai multe in ea.
Atat timp cat hoinaresti simti ca nimic nu poate merge rau, nimic nu te poate rani. Oameni, multi oameni in calea ta. Te opresti, privesti, zambesti sau plangi cu ei si pleci mai departe.
Atunci cand calatoresti esti doar tu si drumul: drumul acesta care te cunoaste de o viata, care iti primeste prietenos fiecare pas... Drumul nu te judeca, nu te uita si nu pleaca. Drumul nu are toane, te asteapta de fiecare data cuminte acolo unde l-ai lasat. Drumul stie sa iti asculte cel mai bine temerile, caderile, fricile. Drumul e acasa. E DRUMUL tau.
........................................................................................
cuvinte scrise pe un servetel, departe de casa, cand drumul imi era cel mai bun prieten.
Da, da, cand hoinaresti... :D
RăspundețiȘtergereTextul acesta imi aminteste de "reclama" din "What women want". Insa adevarata esenta a cuvintelor tale n-o poate intelege un alergator, ci numai un hoinar ;).
acum ca mi-ai atras atentia si mie imi aduce aminte cu acea reclama... Nenumarate si nestiute sunt caile subconstientului. :)
RăspundețiȘtergeretextul e dedicatie pentru hoinari!:)