mai intai a fost asteptarea... o asteptare lunga, gri, cu mare linistita, cu fulgi pe care nu ii poti prinde... cam asa cum isi asteptau si familiile tatii plecati pe mare. "Oare azi il voi vedea?...nu...poate maine, maine va veni..."
il vezi peste tot, in orice multime, in orice trecator si inima ta incepe sa bata cu putere, alergi spre el... dar nu e.
apoi a fost o liniste atat de adanca incat parca ii auzeai vocea la fiecare colt de strada. te intorci brusc, stii ca l-ai auzit langa tine, dar nu e. iar ti-a scapat printre degete?
nu l-ai gasit. si e intuneric acum. iti intinzi mainile, il vei gasi, chipul i-l stiai pe de rost. e in fata ta? gura, nasul, fruntea.. ii saruti tamplele, au acelasi gust, chiar si pielea se infioara la fel.
dar ochii? privirea lui...nu o mai poti ajunge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu