Inceputuri

Un inceput de care jazzul mereu imi va aduce aminte: Frank Sinatra, Ella Fitzgerald, Dinah Washington, Swiss Radio Jazz si tot tacamul...

Un inceput precipitat, incordat, cu multa dezordine si ordine, cu oboseala si nervi, cu obiecte imprastiate peste tot, cu tigari in pauze, cu drumuri cu rost, cu drumuri fara rost, cu plimbari nesfarsite cu taxiul, cu oameni frumosi, cu oameni nerabdatori, cu oameni hotarati si oameni imprastiati, cu electricieni ca minionii din Despicable me, cu instalatori cu precizie de chirurg estetician, cu tamplari tacuti si cu bun simt, cu servicii de livrare bune si altele de toata jena, cu var peste tot, cu gauri in pereti, cu gauri in pereti care trebuie acoperite, cu pereti patati de un calorifer care nu era stricat, cu febra musculara de la invartit surubelnita, cu febra musculara de la carat bagaje, saci, cutii, mobila si pungi de la Hornbach sau Ikea sau pur si simplu de acasa la celalalt viitor acasa, cu negocieri, cu bani dati aiurea.

Un inceput cu Roibos cu lapte si biscuiti.
Un inceput cu sunet de metrou pe fundal. Un inceput ca in gara.
Un inceput cu alint si teama si planuri si intrebari.
Un inceput cu lumina de lustre albe si batai din palme ca un copilas.

Fiecare inceput are o aroma sau un parfum sau un gand, o imagine, un vis. E memoria noastra selectiva, care asociaza fiecarui lucru ceva tangibil.

Inceputul blogului poarta atarnata o despartire, sesiunea, Cismigiul si Chopin. 

Tu esti in coltul mintii alaturi de o cabana de munte, miros de brad si tu, tinandu-ma in brate, uitandu-te la mine si la lumina care patrundea prin parul meu si spunandu-mi: "Am un deja-vu, cu tine intr-o cabana...". 

O casa vraiste. Bagaje peste tot, de te uiti si nu stii unde au incaput atata timp toate, mai ales ca ai mai si aruncat din ele. Si solutia care vine mereu in coltul mintii: „Ce nu iti trebuie, trimiti la Horia”!
O casa. O casa a noastra.