Un pitic nebun se joaca in fiecare an si schimba cate o cifra- doua la varsta noastra. Azi s-au implinit 3 ani de cand un tablou a spus toate cuvintele ce pluteau in aer. De-atunci si pana acum doar el a mai ramas la fel.
Nu ma intreba ce varsta am, acum ma simt batrana si neputincioasa in fata a ceea ce vine si azi nu vreau sa lupt. Vreau sa ii aud pe cei care arunca vorbele in vant, vreau sa le vad umbrele care le intuneca asteptare. Vreau sa mi-aduc aminte de cei ce nu vor veni niciodata. Vreau sa ii stiu pe cei ce ieri au reusit fortand o usa sa ne faca sa deschidem ochii mari si sa ne intrebam: "Pentru ce?".
Lasa-ma sa privesc lumea cum o fi, nu imi colora orizontul cu linii jucause care sa inveseleasca zapuseala. Nu vorbi, nu e nimic de spus azi.
Daca vrei, poti sa ma tii in brate. Daca vrei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu