Dupa o noapte de somn agitat, dimineata si razele soarelui par doar sa imi faca in ciuda. Dupa ce ma dezmeticesc si imi tarasc picioarele prin casa pentru obisnuiturile tabieturi, parca vremea frumoasa ma cheama afara. Obosita, ma fac ca nu aud si nu vad, asa ca trag draperiile si ma ascund in spatele canii de cafea, pe care o sorb incet si metodic. Imi revin in minte de-a valma cuvinte, prea multe cuvinte rostite si nerostite, ma vad insiruind ganduri intr-o fastaceala ametitoare. Oftez zambind: temerile si intrebarile tot din mine sunt.
Trag cu ochiul pe geam, parca nu e chiar asa de rau.
Afara, soare si liniste, prea multa liniste, prea senin, vant domol...parca si masinile sunt lenese azi. Nimic din ceea ce vedeam nu anunta accidentul...scartait de roti, o bubuitura, niste masini rotindu-se, un om intins pe jos care geme, ambulanta care parca nu mai vine.
Esti viu si te bucuri ca de data asta nu ai fost tu cel care era pe asfalt, si, deodata, razele soarelui doar te apasa.
Azi va fi o zi tacuta.
Trag cu ochiul pe geam, parca nu e chiar asa de rau.
Afara, soare si liniste, prea multa liniste, prea senin, vant domol...parca si masinile sunt lenese azi. Nimic din ceea ce vedeam nu anunta accidentul...scartait de roti, o bubuitura, niste masini rotindu-se, un om intins pe jos care geme, ambulanta care parca nu mai vine.
Esti viu si te bucuri ca de data asta nu ai fost tu cel care era pe asfalt, si, deodata, razele soarelui doar te apasa.
Azi va fi o zi tacuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu