parca nu am plecat niciodata si niciodata nu m-am intors.
Bucurestiul nu mai reuseste sa ma surprinda, l-am vazut in toate ipostazele si, mai ales, i-am auzit toate cantecele si suspinele.
Mi-ar placea sa traiesc ziua in care, iesind de pe usa casei, sa ma bucure ca dintre toate capitalele europene eu am ales-o pe aceasta.
Pana atunci, ma bucur ca acest oras reuseste inca sa palpite in mine... intr-un fel sau altul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu