duminică, 17 ianuarie 2010

tu si zapada

Zapada asta seamana cu tine. Ma trezesc cu ea la geam, atunci cand eram instalata atat de bine in comfortabilul meu fotoliu. Si surpriza face ca ea sa fi fost de ceva vreme acolo, urmarindu-mi miscarile indolente, cum imi sorb ceaiul, cum ma supar pe cartea din bratele mele. Recunosc ca nu o asteptam. Dar e binevenita, din nou! ultima oara m-a surprins cand ieseam din casa si mi-a umplut parul de fulgi albi, jucausi.

Zapada asta seamana cu tine. Ma face sa ma gandesc la liniste, la nopti lungi de iarna. Ma face sa vreau sa o cuprind si nu stiu cum, de teama sa nu ii topesc amintirea.

Zapada asta seamana prea tare cu tine. E asa rece, dar calda inauntrul meu. E cumplita cand ma prinde in vijelie, dar miroase atat de mult a acasa. Ma face sa zambesc larg, sa-mi ridic si mai sus pe ochi salul, sa imi inchipui ca sunt copil si sa stiu ca nu se va intampla nimic rau daca voi fi.

...Si mai ales, se topeste mereu sub primele raze de soare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu