Lumina portocalie ce patrunde in camera ce brusc a devenit goala nu ne opreste sa simtim cum se lasa noaptea peste trupurile noastre.
Asa cum nici soarele si zambetul tau nu opreste ceata sa se lase in sufletul meu.
Sunt aici, asa cum am fost mereu, doar ca azi poti vedea atarnand de par nelinistile ce nu mai incapeau in mine. O sa le scutur si pentru tine le voi ineca in marea ce dainuie aievea in mintea mea. Ea scalda insule la care nu voi ajunge poate niciodata. Dar acolo, tu ti-ai creat propriul tau petec de pamant, propriul tau paradis. Ai lasat marile indepartate din tine si traim impreuna pe o insula pustie, unde nu ne stie nimeni.
Doar eu mai colind uneori marile... dar intotdeauna ma intorc, acolo unde soarele e mereu in ochii pe care ii privesc, unde norii raman doar pe cer, unde e foc in degetele care stiu sa iubeasca la fel de bine ca mine, unde am lasat si vise, dar si amintiri, unde sufletul meu iubeste la fel de mult ca si mintea mea.
Ma intorc de fiecare data acasa... hai sa ne intoarcem amandoi acasa.
Asa cum nici soarele si zambetul tau nu opreste ceata sa se lase in sufletul meu.
Sunt aici, asa cum am fost mereu, doar ca azi poti vedea atarnand de par nelinistile ce nu mai incapeau in mine. O sa le scutur si pentru tine le voi ineca in marea ce dainuie aievea in mintea mea. Ea scalda insule la care nu voi ajunge poate niciodata. Dar acolo, tu ti-ai creat propriul tau petec de pamant, propriul tau paradis. Ai lasat marile indepartate din tine si traim impreuna pe o insula pustie, unde nu ne stie nimeni.
Doar eu mai colind uneori marile... dar intotdeauna ma intorc, acolo unde soarele e mereu in ochii pe care ii privesc, unde norii raman doar pe cer, unde e foc in degetele care stiu sa iubeasca la fel de bine ca mine, unde am lasat si vise, dar si amintiri, unde sufletul meu iubeste la fel de mult ca si mintea mea.
Ma intorc de fiecare data acasa... hai sa ne intoarcem amandoi acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu