vacanta...vacanta

M-am intors intr-un Bucuresti la fel. Cu aceleasi blocuri gri, aceleasi trotuare, aceiasi oameni prea grabiti ca sa zambeasca. Doar ca eu m-am intors altfel.
Mi se invarte capul de atatea idei, ochiul mi se zbate la fiecare pata de culoare din ceilalti. Prea mult timp au trait oamenii de aici vazand soarele direct la amiaza, unii crezand chiar ca el rasare din blocul de vizavi. Ma despart de ceilalti atatea rasarituri vazute din spatele ohilor mei caprui, atata iarba care a ajuns sa creasca in mine, atatea stele care nu cad, ci doar au pornit intr-o calatorie.
Azi privesc dintr-o lume paralela. Nu stiu de ce, dar azi e o altfel de zi.

...
Cred ca s-a produs o eroare undeva acum o luna. Pentru ca atunci cand m-am dus sa imi iau vacanta la pachet am cerut una lunga, departe de Bucuresti. Trebuia sa aiba munte si leneveli la Sfantu Gheorghe, portii mari de prieteni vechi, multe lecturi... O vacanta rotunda, cu nuante de portocaliu si verde. As fi luat-o la pachet cu mine toata vara. Dar uite, deja e pe duca si ma vad constransa sa stau in Bucuresti. Sfantu Gheorghe a fost inlocuit cu Vama, dar nu am mai avut parte de lenevelile din program(aici nu prea ma pot plange). Muntele cu dealul din spatele casei. Prietenii vechi au fost doar in portii mici, prea mici pentru gustul meu. Lecturile raman- nu sunt influentate de exterior. Nu este rotunda vacanta mea, poate un pic ovala, iar nuantele sunt de galben cu albastru-nu cea mai reusita combinatie. Sa nu mai spun ca in meniu intra sa ma si indragostesc. In schimb am vazut o privire care pot sa spun ca m-a fascinat. De fapt un fel de a privi. Si un zambet... dar zambetul e posibil ca doar eu sa il fi vazut.
Oricum, vacanta nu s-a terminat si chiar daca o sa se termine maine, vacanta asta ramane cu o privire.