aproape

Nu te asteptam. Dar totusi esti. Te vad, te simt, te aud. Esti aici, cu gust de munte si parfum de iarna cu viscol, in care vrei sa te adapostesti inauntru. Esti aici fara sa imi promiti primaveri nesfarsite, dar rupand bucati de soare si daruindu-mi-le fara sa le cer. Esti aici, infipt in pamantul din care m-am rupt, ancora care ma tine de lume. Esti aici cu totul: suflet si trup, fara sa stiu unde e limita dintre ele. Esti aici si e bine.
Poate daca nu ai fi atat de tangibil as crede ca esti aievea...simturile se insala. Poate doar visez intinsa pe o pajiste in varf de munte.